Eclipse

Cazuse in genunchi, iar mainile se afundau incet incet in noroiul de pe jos. Parul i se desprinse din coada si ii flutura pe langa fata. Statea acolo cu privirea in pamant si simtea cum inima ii impietreste din ce in ce mai mult pe masura ce secundele se scurg. Nu putea sa faca nici o miscare si simtea cum linistea o inconjoara treptat. Nici macar nu-si putea ridica ochii sa se uite la el....nu mai simtea nimic, nici iubire nici ura.....Ar fi vrut sa se miste dar nu putea. Nici macar nu se aplecase sa o ridice sau sa o intrebe daca se simte bine. Statea acolo in fata ei ca o stana de piatra. Si ea il simtea....Deodata ploaia incepu sa cada, la inceput mai incet apoi cu picaturi din ce in ce mai mari. Le simtea atat de reci cum se prelingeau pe fata ei insa nu ii mai pasa....si dintr-o data simti o durere groaznica cum ii porneste din inima si se intinde pana o cuprinde cu totul. Nu mai putea sa se controleze. Nu putea trai fara el, era ca si cum totul se sfarsise, ca si cum lumea disparuse. Ridica ochii spre el si-i vazu privirea aceea goala ca si cum nici nu ar recunoaste-o...ca si cum ultimii ani nu ar insemna nimic pentru el. Urletul ce ii scapa nu avea nimic omenesc in el si simti cum convulsiile o inconvoaie.....nu mai putea respira....intunericul o inconjura......durerea......durerea....nimicul....si apoi cazu fara suflare cu ochii spre cer....totul pieri...nimicul.....El se uita la ea cu aceeasi privire lipsita de viata....apoi intoarse ochii spre cer.....luna....incepea sa apara....eclipsa se terminase....iar el stia acum ce facuse...ce urma. Sentimentele ii revenisera si ea era acolo, la picioarele lui fara suflare si era numai vina lui ....si a ei.....blestemata de eclipsa.....si luna crestea....si el stia.....totul se sterse din minte....si ramase doar.....transformarea......

Full Moon

Se zice ca noaptea e un bun sfestnic. Eu nu sunt de acord. Noaptea e un dusman. Este intotdeauna atat de neagra, rece si trista. Oricat ai incerca in timpul zilei sa indepartezi grijile si supararile stii ca odata cu intunericul se vor intoarce.  Si stii ca in momentul acela dinaintea somnului, cand inca te cuibaresti in plapuma in cautarea caldurii totul te va coplesi, si disperarea te va cuprinde. Viata merge inainte, nu tine seama de dorintele noastre, de temerile noastre, iar noaptea.......E fascinant nu? Mai ales noptile cu luna plina cand poti visa la povesti fara sfarsit cu vampiri si varcolaci, cu printese care intotdeauna isi vor gasi fericirea. E momentul acela in care incerci din tot sufletul sa faci grijile si durerile sa dispara, iti doresti sa apara si in viata ta acel vampir frumos cu chip de portelan care iti va da ultimul sarut si te va salva din ghearele vietii. Pentru ca viata nu mai e atat de fascinanta pentru tine ci a ramas doar un gol imens si negru pe care orice ai face nu reusesti sa il umpli. Iar luna e undeva deasupra ta si vegheaza, vegheaza, vegheaza.........nu te asculta cum iti strigi durerile, nu ii pasa de existenta ta, ramane atat de dura si nemiscata. Iar tu visezi in continuare hipnotizata de frumusetea ei......

Twilight

Exista momentul acela al zilei in care stii ca totul in jurul tau e linistit, nu se aude nici un sunet doar ecoul gandurilor tale ce dispar pe masura ce lumina creste. Stii ca nici macar animalele nu s-au trezit, esti doar tu si nemurirea. Parca timpul s-a oprit pentru tine Si atunci esti capabil sa vezi cu adevarat tot ce te inconjoara, frumusetea aceea neclintita a tuturor si iti dai seama ca esti singur in lumea ta, nimeni si nimic nu te va salva, esti doar tu si gandurile tale negre. Si intri in panica, realizezi ca ai uitat sa respiri si iti e frica de tine, de tot ce e in jur, incerci sa tipi dar nu poti, incerci sa respiri dar nu ai aer. Nu stii ce sa faci, incotro sa te indrepti, cui sa ceri ajutorul si dintrodata te opresti, mintea devine goala iar in departare vezi soarele cum isi arata fata zambitoare din spatele orizontului. Si atunci stii ca s-a terminat, acea senzatie de goliciune ce te cuprinsese, acea nesfarsita teama ca nimeni nu e langa tine si ca nu va mai fi vreodata.Si soarele urca in continuare pe cer, iar tu incepi sa uiti si frica, si linistea.....stii ca incepe o noua zi ca el e langa tine si nimic rau nu se poate intampla.....uiti ca si maine va fi la fel. Asta e darul cel mai de pret....uitarea.