Exista momentul acela al zilei in care stii ca totul in jurul tau e linistit, nu se aude nici un sunet doar ecoul gandurilor tale ce dispar pe masura ce lumina creste. Stii ca nici macar animalele nu s-au trezit, esti doar tu si nemurirea. Parca timpul s-a oprit pentru tine Si atunci esti capabil sa vezi cu adevarat tot ce te inconjoara, frumusetea aceea neclintita a tuturor si iti dai seama ca esti singur in lumea ta, nimeni si nimic nu te va salva, esti doar tu si gandurile tale negre. Si intri in panica, realizezi ca ai uitat sa respiri si iti e frica de tine, de tot ce e in jur, incerci sa tipi dar nu poti, incerci sa respiri dar nu ai aer. Nu stii ce sa faci, incotro sa te indrepti, cui sa ceri ajutorul si dintrodata te opresti, mintea devine goala iar in departare vezi soarele cum isi arata fata zambitoare din spatele orizontului. Si atunci stii ca s-a terminat, acea senzatie de goliciune ce te cuprinsese, acea nesfarsita teama ca nimeni nu e langa tine si ca nu va mai fi vreodata.Si soarele urca in continuare pe cer, iar tu incepi sa uiti si frica, si linistea.....stii ca incepe o noua zi ca el e langa tine si nimic rau nu se poate intampla.....uiti ca si maine va fi la fel. Asta e darul cel mai de pret....uitarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu