Se zice ca noaptea e un bun sfestnic. Eu nu sunt de acord. Noaptea e un dusman. Este intotdeauna atat de neagra, rece si trista. Oricat ai incerca in timpul zilei sa indepartezi grijile si supararile stii ca odata cu intunericul se vor intoarce. Si stii ca in momentul acela dinaintea somnului, cand inca te cuibaresti in plapuma in cautarea caldurii totul te va coplesi, si disperarea te va cuprinde. Viata merge inainte, nu tine seama de dorintele noastre, de temerile noastre, iar noaptea.......E fascinant nu? Mai ales noptile cu luna plina cand poti visa la povesti fara sfarsit cu vampiri si varcolaci, cu printese care intotdeauna isi vor gasi fericirea. E momentul acela in care incerci din tot sufletul sa faci grijile si durerile sa dispara, iti doresti sa apara si in viata ta acel vampir frumos cu chip de portelan care iti va da ultimul sarut si te va salva din ghearele vietii. Pentru ca viata nu mai e atat de fascinanta pentru tine ci a ramas doar un gol imens si negru pe care orice ai face nu reusesti sa il umpli. Iar luna e undeva deasupra ta si vegheaza, vegheaza, vegheaza.........nu te asculta cum iti strigi durerile, nu ii pasa de existenta ta, ramane atat de dura si nemiscata. Iar tu visezi in continuare hipnotizata de frumusetea ei......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu